Astăzi voi scrie despre adevărurile care ne sunt atât de vizibile și de-sub-nasul-nostru, încât alegem să le ignorăm. Astăzi voi scrie despre “chemare”, despre acel ceva-ul mistic ce se zice că poate să ne găsească (sau nu) cândva. Adevărurile simple sunt multe, mă rezum astăzi la a scrie despre partea asta profesională, de o pot numi asa, sau care ține de exprimarea în muncă a talentelor personale.
Poate mulți dintre noi am fost suficient de norocoși încât să pășim pe drumul nostru de tineri, alții poate pășesc pe drumul lor după ce au încercat fel de fel de căi.
O să îmi incep postarea prin a vă spune că am remarcat atracția pe care o avem, în general, spre drumul greu. Parcă prea par simple lucrurile care sunt cu adevărat potrivite pentru noi și iată cum ne trezim complicându-ne ani din viață cu meniri grele care, în cele mai multe dintre cazuri, se dovedesc a fi si total nepotrivite față de ceea ce numeam mai sus a fi chemarea. Oare nu suntem prea ocupati cu ce nu e potrivit pentru noi și scăpăm subtilele semnale ale lucrurilor ce ne pot aduce reala bucurie?
Oare să ne vină atracția asta pentru drumurile haotice de la faptul ca nu suntem siguri pe chemarea noastră? Și dacă suntem nesiguri…de ce suntem nesiguri? Nu ne vedem noi pe noi? Nu ne lăsăm autentic văzuți de ceilalți? Nu vrem să auzim ce este potrivit pentru noi? Nu cred că motivul este unul singur, dar țesătura de dubii cred că ne face să ne depărtăm de menire.
Pentru mine, vara aceasta a fost una de introspecție și de trai cu mine și cu toate straturile mele și am constatat că, atunci când reduci zgomotul exterior, îți e mult mai simplu să vezi ce faci zi de zi cu plăcere. Am descoperit că în fiecare zi am urcat în atelierul meu de la mansardă și am pictat, uneori câteva minute, uneori ore întregi, și asta îmi aducea liniște și normalitate. A trecut așa o săptămână, o lună, două…au început să se strângă colorate lucrări în atelier și într-o zi mi-am zis…da…arta și cercetare, asta vreau să fac zi de zi. Ziua mea se împarte în orele de pictat și desenat, cele de ținut cursuri de pictura și studiul ( în special al astrologiei, dar foarte aproape este și naturopatia). Și simt să fac asta non-stop.
Și iată că, am decis să îmi prezint această latura, să dau acces la viziunile mele artistice și să trec peste mitul bine împământenit al artistului trist, singur și muritor de foame. Știu mulți copii talentați și mulți adulți talentați care nu îndrăznesc să facă pasul înainte în domeniul artelor și trăiesc din cu totul altceva, sau din ocupații adiacente, numai pentru că asumarea totală a vieții de artist poate să fie o gaură neagră. Ei bine, nu e. Trăim într-o minunată perioadă în care lumea devine mult mai deschisă, mult mai aptă să guste diferitele stiluri de exprimare. Le spun parinților copiilor talentați că poate drumul artistic este bun pentru copilul lor și foarte des primesc mulțumiri și un da, dar…(nu întotdeauna rostit). Da, dar…nu se poate trăi din asta, da, dar…să facă mai întâi o facultate serioasă, poate să picteze ca hobby.
Dacă adevărata chemare este chiar “sub nasul nostru”? Poate exact ce facem zi de zi, în timpul nostru pentru sine, este adevărata noastră chemare. Sau poate exact facultatea pe care am urmat-o a avut discipline care ne-au fascinat, dar nu am îndrăznit să ne asumăm cu îndrăzneală un drum. Cred că de multe ori viața este mult mai plăcută, simplă și relaxată…noi o complicăm cu veșnica noastră preocupare de a alege calea grea care ne consumă și ne obosește suplimentar.
Deschizându-vă ușa către atelierul și lumea creației mele, vă invit să vă descoperiți chemarea sau chemările și să vă gandiți cum ar fi dacă…easy is right! Poate am putea înlocui Work hard, Play Hard cu Work Easy, Play Easy. Si Live Easy! 🙂
